Aseara am asisitat la o lectie de fotbal. Si nu a fost predata de catalani ci de profesorul Mourinho. Interul a stat extraordinar de bine in teren inchizand orice culoar spre poarta unui Julio Cesar care nu prea a avut de furca(doar patru suturi pe spatiul portii aparate de el). Ca sa parafrazez un prieten de-al meu miercuri seara am asistat la un meci de handbal jucat la o singura poarta.
Ce mai conteaza statisticile,desi suna foarte interesant, Barcelona posesie de 75%, 8 suturi la poarta in timp ce nerazzurii au avut doar un sut de la 40 de metri dintr-o lovitura libera executata de Chivu, iar la capitolul pase doar Xavi a avut mai multe pase reusite decat toata echipa itaiana la un loc. Scorul final va ramane in istorie, nu mai conteaza ce s-a jucat sau cum s-a jucat. “The special one” i-a dat o lectie de tactica lui Guardiola. I-a explicat cum trebuie sa-ti asezi echipa in teren, i-a neutralizat jucatorii de creatie si de explozie printr-un marcaj la sange.
O seara trista pentru suporterii catalani si pentru amatorii fotbalului spectacol. Interul a reusit sa omoare fotbalul miercuri seara, si asta nu este un repros ci mai degraba o apreciere. Au curs multe rauri de cerneala pe tema meciului de aseara si or sa mai curga, insa trebuie recunoscuta valoarea portughezului. Fara el pe banca cred ca se repeta semifinala din UCL de anul trecut intre Barcelona si Chelsea. Cred ca toti managerii din lume ar trebui sa ia caseta meciului de aseara si sa-si ia notite despre cum sa se apere. Nu credeam ca Messi si Xavi vor fi anihilati vreodata de o aparare oricat ar fi de supranumerica, insa tactica lui Mourinho i-a transformat in doi jucatori de duzina.
As fi vrut sa scriu astazi despre victoria magica a Barcelonei, despre fantezia si frumusetea fotbalului spectacol, dar m-a adus la tacere matematica lui Jose. Tot ce pot sa zic este “Jos palaria” si sper sa ii aduca cu picioarele pe pamant Bayern in finala.